Vreau

Un om aflase de la un prieten despre existenta unui templu unde toate dorintele iti erau implinite. Nemultumit de viata sa curenta si entuziasmat ca exista un astfel de loc, pleca de indata in cautarea templului.

Dupa luni de hoinarit, de mers pe jos prin soare, prin ploaie si prin vant, ajunge intr-un final la templu. Paznicul din fata primei usi dintr-un sir lung de usi care duceau fix in inima templului il saluta si il anunta ca nu poate fi lasat inauntru momentan.

Cand barbatul incerca sa arunce o privire printre usi, paznicul il avertizeaza :"Daca tii atata, intra, cu toata oprelistea mea. Dar sa nu uiti ca eu sunt puternic. Si cu toate astea nu sunt decat primul dintre paznici. La usa fiecarei incaperi, ai sa gasesti paznici din ce in ce mai puternici; incepand cu al treilea nici eu nu mai sunt destul de tare ca sa le suport privirea".

Omul decide ca e mai bine sa astepte, sperand ca va obtine la un moment dat permisiunea de a intra. El asteapta zile, saptamani, ani. Asteapta in fata usii toata viata gandind ca perseverenta si simplul fapt ca vrea foarte tare sa intre in templu va imbuna paznicii si ca astfel intr-o zi va fi poftit inauntru.

Pe masura ce anii trec, imbatraneste, vederea ii scade; iar cand da sa moara, pune o alta intrebare paznicului, una pe care nu i-o mai pusese. "Daca toti oamenii cauta acest templu al dorintelor implinite, cum se face ca, de atata amar de vreme, nimeni in afara de mine nu ti-a mai cerut sa intre?"

Paznicul urla la urechea batranului care abia mai auzea : "Nimeni in afara de tine nu avea dreptul sa intre aici, caci poarta asta era facuta doar pentru tine. Acum plec si o incui"

Adaptare dupa Procesul - Franz Kafka